Tu crestine ajuta omul!
Tu crestine ajuta omul,
Sa-l cunoasca pe Isus,
Ca rasplata de la Domnul,
Vei avea acolo sus.
Intelege ca n-or cine,
Are fericirea ta,
Ca nu toti pricep ca tine,
Ce insiamna jertfa sa.
Daca cel ce rataceste,
A ajuns la tine acum,
Tu salvare-i daruieste,
Luminindu-i a lui drum.
Tu nu stii ce simte omul,
Cind la greu si suferinta,
Nu-l cunoaste atunci pe Domnul,
Ce-i nadejdea-n biruinta.
Fericit vei fi crestine,
Cind vei ajuta pe rai,
Sa cunoasca ca si tine,
Pe Isus si a Lui cai.
luni, 26 noiembrie 2012
Traieste cu grija
Trece vara,trece iarna,
Trec cocorii rind pe rind,
Se intoarce acasa mama,
Pe copii lasind plingind.
Nu mai plinge ,tu copile,
Mama ta e acolo sus,
Ea te vede in nopti si zile,
Stind sub bratul lui Isus.
Pe carare cind vei merge ,
Tu sa fii crestin ca ea,
Caci in ceruri vei culege,
Ce-ai sadit cu mina ta.
Sa nu ai in ochi tristete,
Suparat nu fi nicicind,
Tu te roaga cu blindete,
Fiind purtat de duhul sfint.
Va veni odata ziua,
Cind vei merge si tu sus,
Vei simti atunci nevoia,
Sa fii frate cu Isus.
Tu cu grija le primeste,
Tot ce ai tu pe pamint,
Caci o viata se va trece,
Dar cea vesnica ,nicicind.
Trece vara,trece iarna,
Trec cocorii rind pe rind,
Se intoarce acasa mama,
Pe copii lasind plingind.
Nu mai plinge ,tu copile,
Mama ta e acolo sus,
Ea te vede in nopti si zile,
Stind sub bratul lui Isus.
Pe carare cind vei merge ,
Tu sa fii crestin ca ea,
Caci in ceruri vei culege,
Ce-ai sadit cu mina ta.
Sa nu ai in ochi tristete,
Suparat nu fi nicicind,
Tu te roaga cu blindete,
Fiind purtat de duhul sfint.
Va veni odata ziua,
Cind vei merge si tu sus,
Vei simti atunci nevoia,
Sa fii frate cu Isus.
Tu cu grija le primeste,
Tot ce ai tu pe pamint,
Caci o viata se va trece,
Dar cea vesnica ,nicicind.
Cauta-l pe Dumnezeu...
Cauta-l pe Dumnezeu ,nu fericirea,
Cind esti in intristare,
Caci El insusi e fagaduinta,
Unei fericiri mai mare.
Cauta-l pe Dumnezeu,nu norocul,
Cind viata incepi s-o croesti,
Caci El insusi iti da numai jocul,
Ce esti in stare sa-l biruiesti.
Cauta-l pe Dumnezeu ,nu averea,
Cind sarac ai ajuns sa fii,
Caci la El ii toata comoara,
Ce-o poti usor s-o obtii.
Cauta-l pe Dumnezeu,nu iubirea,
Cind singur iti pare ca esti,
Caci numai la El e sclipirea,
Acelei iubiri ce-o doresti.
Cauta-l pe Dumnezeu ,nu intelepciune,
Cind vrei respectat sa fii,
Caci El o da din plin,prin minune,
Si mult mai usor ,decit stii.
Cauta-l pe Dumnezeu,nu prietenia,
Cind nu ai cu cine vorbi,
Caci El iti va da ascultarea,
In ruga cind vei veni.
Cauta-l pe Dumnezeu ,nu frumusetea,
Cind vrei frumos ca sa fii,
Caci El iti va da nobletea,
La nimeni ce n-o vei gasi.
Cauta-l pe Dumnezeu, intr-una,
In orice stare a ta,
Caci El e insusi cununa,
Cu tot ce in viata ai vrea.
Cauta-l pe Dumnezeu ,nu fericirea,
Cind esti in intristare,
Caci El insusi e fagaduinta,
Unei fericiri mai mare.
Cauta-l pe Dumnezeu,nu norocul,
Cind viata incepi s-o croesti,
Caci El insusi iti da numai jocul,
Ce esti in stare sa-l biruiesti.
Cauta-l pe Dumnezeu ,nu averea,
Cind sarac ai ajuns sa fii,
Caci la El ii toata comoara,
Ce-o poti usor s-o obtii.
Cauta-l pe Dumnezeu,nu iubirea,
Cind singur iti pare ca esti,
Caci numai la El e sclipirea,
Acelei iubiri ce-o doresti.
Cauta-l pe Dumnezeu ,nu intelepciune,
Cind vrei respectat sa fii,
Caci El o da din plin,prin minune,
Si mult mai usor ,decit stii.
Cauta-l pe Dumnezeu,nu prietenia,
Cind nu ai cu cine vorbi,
Caci El iti va da ascultarea,
In ruga cind vei veni.
Cauta-l pe Dumnezeu ,nu frumusetea,
Cind vrei frumos ca sa fii,
Caci El iti va da nobletea,
La nimeni ce n-o vei gasi.
Cauta-l pe Dumnezeu, intr-una,
In orice stare a ta,
Caci El e insusi cununa,
Cu tot ce in viata ai vrea.
Domnul te cheama..
Nascut ai fost copile,
Nascut,sa fii al meu,
Traesti frumoase zile,
Fiind crutat de rau.
Iti vad cum pasii merg grabiti,
Sa cresti spre slava mea,
In ochii tai cuminti,
Nascut ai fost copile,
Nascut,sa fii al meu,
Traesti frumoase zile,
Fiind crutat de rau.
Iti vad cum pasii merg grabiti,
Sa cresti spre slava mea,
In ochii tai cuminti,
Eu imi gasesc placerea.
Ce zi frumoasa pentru mine-
Cind incepu-i sa imi vorbesti,
Atunci ti-am zamislit in tine,
Un glas frumos ca din povesti.
Ce suflet alb tu ai acuma-
Asa as vrea sa-l ai mereu,
Sa iti pastrezi cu drag cununa,
Ce ti-am ales-o numai Eu.
Ma bucur de a ta privire,
Ce se indreapta catre cer,
Esti mic,nu stii de mine,
Dar la iubirea ta eu sper.
Alergi prin iarba,ce ti-am dato,
Si nu te impiedici de nimic,
De orice spin ti-am curatat-o,
Sa-ti crut piciorul tau cel mic.
Si ti-am mai dat si doi strajeri,
La unul stai acuma in brate,
Iar altul,ce-i plecat de ieri…
Iti pregateste a ta viata.
Si zi de zi privesc la tine,
Neincetat,cu grija eu…
Si te ascund de orisicine,
Ce vrea cumva sa-ti faca rau.
Sub bratul meu asa-I crescut,
De mina mea tinut mereu,
Caci lucruri mari am de facut,
Si tu esti cel,cel chem chiar Eu.
Asculta-mi vocea fiul meu,
Eu te-am ales si te-am crescut,
Si acum, de ajutorul tau,
Eu am nevoie cel mai mult.
‘Sunt inca tinar’,spui acuma,
Dar anii tai la mine-s mari,
Si strig neincetat,intr-una,
Dar tu in bratul lumii sari.
Ma lepezi cind te chem in ruga,
Iti pare timpul tot mai mult,
Si din genunchi ai vrea la fuga,
Sa pleci curind ,unde ai vrut.
Dar eu te astept si zi si noapte,
Sa faci ce-n palma eu ti-am scris,
In strigate si chiar in soapte,
Te chem poate si in vis…
Dar ‘nu am timp’imi spui intr-una,
Sa faci lucrarea ce ti-o dau,
Nu-ti pierde pe nimic cununa,
Caci as putia usor s-o iau.
Dar nu o fac nici chiar atunci,
De frica cind m-ascunzi de lume,
Si cind cu gloata tu te duci,
Ca pentru ei sa ai un nume.
Si nici atunci cind uiti sa vii,
In casa mea cind te astept,
Si ai motive mii si mii,
Mintind,stiind ca Eu sunt drept!
Si ai prieteni,ai si frati,
Si toti alaturi sunt de tine,
Dar cind ei trebuie ajutati,
Uitind de ei ,tu uiti de mine!
Si sunt batrini fara copii,
Nadejdea ce si-au pus in mine,
La ei asteapta ca sa vii,
Caci te-am trimis la ei pe tine.
Dar tu si aici iti ai pricina,
Imi zici ‘O Doamne eu nu pot’
Si nu-ti gasesti deloc tu vina,
Dar eu pe toate le socot.
Ma doare inima si pling,
Duios eu strig la tine,
Ce ti-am facut copil plapind,
De nu slujesti tu pentru mine?
Oare nu din mina mea,
Primita-I tot de ce ai parte?
Si daruri multe ti-as mai da,
Caci scris ti-e numele in carte.
Dar eu astept,mai am rabdare,
Caci plin de dragoste eu sunt,
Dar nu uita caci timpul care
Eu te astept ,se pierde in vint.
Si cind la cer tu o sa vii,
Cu roada ta in mina,
Vei vrea s-o inmultesti la mii,
Dar cit va fi,o sa ramina.
Acum ridicate si mergi,
Si fa ce Duhul iti va spune,
Caci orice loc pe unde treci,
E insetat dupa al meu nume.
Autor:Turcu Anastasia
Ce zi frumoasa pentru mine-
Cind incepu-i sa imi vorbesti,
Atunci ti-am zamislit in tine,
Un glas frumos ca din povesti.
Ce suflet alb tu ai acuma-
Asa as vrea sa-l ai mereu,
Sa iti pastrezi cu drag cununa,
Ce ti-am ales-o numai Eu.
Ma bucur de a ta privire,
Ce se indreapta catre cer,
Esti mic,nu stii de mine,
Dar la iubirea ta eu sper.
Alergi prin iarba,ce ti-am dato,
Si nu te impiedici de nimic,
De orice spin ti-am curatat-o,
Sa-ti crut piciorul tau cel mic.
Si ti-am mai dat si doi strajeri,
La unul stai acuma in brate,
Iar altul,ce-i plecat de ieri…
Iti pregateste a ta viata.
Si zi de zi privesc la tine,
Neincetat,cu grija eu…
Si te ascund de orisicine,
Ce vrea cumva sa-ti faca rau.
Sub bratul meu asa-I crescut,
De mina mea tinut mereu,
Caci lucruri mari am de facut,
Si tu esti cel,cel chem chiar Eu.
Asculta-mi vocea fiul meu,
Eu te-am ales si te-am crescut,
Si acum, de ajutorul tau,
Eu am nevoie cel mai mult.
‘Sunt inca tinar’,spui acuma,
Dar anii tai la mine-s mari,
Si strig neincetat,intr-una,
Dar tu in bratul lumii sari.
Ma lepezi cind te chem in ruga,
Iti pare timpul tot mai mult,
Si din genunchi ai vrea la fuga,
Sa pleci curind ,unde ai vrut.
Dar eu te astept si zi si noapte,
Sa faci ce-n palma eu ti-am scris,
In strigate si chiar in soapte,
Te chem poate si in vis…
Dar ‘nu am timp’imi spui intr-una,
Sa faci lucrarea ce ti-o dau,
Nu-ti pierde pe nimic cununa,
Caci as putia usor s-o iau.
Dar nu o fac nici chiar atunci,
De frica cind m-ascunzi de lume,
Si cind cu gloata tu te duci,
Ca pentru ei sa ai un nume.
Si nici atunci cind uiti sa vii,
In casa mea cind te astept,
Si ai motive mii si mii,
Mintind,stiind ca Eu sunt drept!
Si ai prieteni,ai si frati,
Si toti alaturi sunt de tine,
Dar cind ei trebuie ajutati,
Uitind de ei ,tu uiti de mine!
Si sunt batrini fara copii,
Nadejdea ce si-au pus in mine,
La ei asteapta ca sa vii,
Caci te-am trimis la ei pe tine.
Dar tu si aici iti ai pricina,
Imi zici ‘O Doamne eu nu pot’
Si nu-ti gasesti deloc tu vina,
Dar eu pe toate le socot.
Ma doare inima si pling,
Duios eu strig la tine,
Ce ti-am facut copil plapind,
De nu slujesti tu pentru mine?
Oare nu din mina mea,
Primita-I tot de ce ai parte?
Si daruri multe ti-as mai da,
Caci scris ti-e numele in carte.
Dar eu astept,mai am rabdare,
Caci plin de dragoste eu sunt,
Dar nu uita caci timpul care
Eu te astept ,se pierde in vint.
Si cind la cer tu o sa vii,
Cu roada ta in mina,
Vei vrea s-o inmultesti la mii,
Dar cit va fi,o sa ramina.
Acum ridicate si mergi,
Si fa ce Duhul iti va spune,
Caci orice loc pe unde treci,
E insetat dupa al meu nume.
Autor:Turcu Anastasia
De n-ar fi fost Domnul
De n-ar fi fost Domnul,
In clipele grele din viata,
Ce ar fi facut omul-
Fara unica lui speranta?
De n-ar fi fost Domnul,
Atunci in boala cea grea,
Ce ar fi facut omul-
Daca nimeni pe el nu-l salva?
De n-ar fi fost Domnul,
In certuri,rascoale,razboi,
Ce ar fi facut omul-
S-aduca pacea-napoi?
De n-ar fi fost Domnul,
In ploile mari revarsate,
Ce ar fi facut omul-
Sa le opreasca pe toate?
De n-ar fi fost Domnul,
In arsita mare de vara,
Ce ar fi facut omul-
Ca norii pe cer sa apara?
De n-ar fi fost Domnul,
Saminta s-ajute sa creasca,
Ce ar fi facut omul-
Ca pomii rotati sa rodeasca?
De n-ar fi fost Domnul,
In case de vaduve lasate,
Ce ar fi facut omul-
Sa aiba grija de toate?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu orfanii ce ratacesc,
Ce ar fi facut omul-
Sa stie de toti ce-si doresc?
De n-ar fi fost Domnul,
In locuri diverse,lasate,
Ce ar fi facut omul-
Sa stie trairea la toate?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu tot ce-n lume exista,
Ce ar fi facut omul-
Cu viata lui egoista?
De n-ar fi fost Domnul,
Pe cruce ca jertfa suit,
Ce ar fi facut omul-
Sa fie si el mintuit?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu dragostea Lui nesfirsita,
Ce ar fi facut omul-
Cu inima lui impietrita?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu mila ,rabdarea sa,
Ce-ar fi facut omul-
Sa poata si el indura?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu legea sfinta si dreapta,
Ce ar fi facut omul-
Fara calea Lui inteleapta?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu pacea si linistea sa,
Ce ar fi facut omul-
Si el sa le poata avea?
De n-ar fi fost Domnul,
Nu poate nimeni a spune,
Ce ar fi facut omul-
Sau daca era el pe lume…
Versuri pentru toti ateii,ce-i care cred ca viata lor depinde de ei,si nu vor sa recunoasca ca de nu ar fi fost Domnul nimic nu ar fi fost ...
ps''scriind aceasta poezie,mi-am dat siama ca nu ma pot opri din scris,mii de versuri imi veneau in gind si toate spuneau despre cit de prezent e Domnul in toate,dar am facut brusc o inkeiere si am zis-ca omul din prima strofa e dator sa inteleaga ca de n-ar fi fost Domnul,nu ar fi avut nici o speranta''.
Autor:Turcu Anastasia
De n-ar fi fost Domnul,
In clipele grele din viata,
Ce ar fi facut omul-
Fara unica lui speranta?
De n-ar fi fost Domnul,
Atunci in boala cea grea,
Ce ar fi facut omul-
Daca nimeni pe el nu-l salva?
De n-ar fi fost Domnul,
In certuri,rascoale,razboi,
Ce ar fi facut omul-
S-aduca pacea-napoi?
De n-ar fi fost Domnul,
In ploile mari revarsate,
Ce ar fi facut omul-
Sa le opreasca pe toate?
De n-ar fi fost Domnul,
In arsita mare de vara,
Ce ar fi facut omul-
Ca norii pe cer sa apara?
De n-ar fi fost Domnul,
Saminta s-ajute sa creasca,
Ce ar fi facut omul-
Ca pomii rotati sa rodeasca?
De n-ar fi fost Domnul,
In case de vaduve lasate,
Ce ar fi facut omul-
Sa aiba grija de toate?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu orfanii ce ratacesc,
Ce ar fi facut omul-
Sa stie de toti ce-si doresc?
De n-ar fi fost Domnul,
In locuri diverse,lasate,
Ce ar fi facut omul-
Sa stie trairea la toate?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu tot ce-n lume exista,
Ce ar fi facut omul-
Cu viata lui egoista?
De n-ar fi fost Domnul,
Pe cruce ca jertfa suit,
Ce ar fi facut omul-
Sa fie si el mintuit?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu dragostea Lui nesfirsita,
Ce ar fi facut omul-
Cu inima lui impietrita?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu mila ,rabdarea sa,
Ce-ar fi facut omul-
Sa poata si el indura?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu legea sfinta si dreapta,
Ce ar fi facut omul-
Fara calea Lui inteleapta?
De n-ar fi fost Domnul,
Cu pacea si linistea sa,
Ce ar fi facut omul-
Si el sa le poata avea?
De n-ar fi fost Domnul,
Nu poate nimeni a spune,
Ce ar fi facut omul-
Sau daca era el pe lume…
Versuri pentru toti ateii,ce-i care cred ca viata lor depinde de ei,si nu vor sa recunoasca ca de nu ar fi fost Domnul nimic nu ar fi fost ...
ps''scriind aceasta poezie,mi-am dat siama ca nu ma pot opri din scris,mii de versuri imi veneau in gind si toate spuneau despre cit de prezent e Domnul in toate,dar am facut brusc o inkeiere si am zis-ca omul din prima strofa e dator sa inteleaga ca de n-ar fi fost Domnul,nu ar fi avut nici o speranta''.
Autor:Turcu Anastasia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)