Despre bani a
zis cuvîntul ,
Ca cu grijă sa-i privesti,
Să n-ajungi nicicînd la gîndul,
Pentru ei ca să trăeşti.
Fă din bani
numai o sursă,
Pentru traiul pămîntesc,
Ca să nu cazi într-o cursă,
Ce-ţi va lua darul ceresc.
De îi ai mai mulţi la tine,
Nu îţi fă din ei suflare,
Că astfel nu se vor ţine,
Mult, de a tale buzunare.
Şi aşa cum au venit,
Se vor strecura uşor,
Şi-n zădar te-ai chinuit,
Sa-I aduni aşa cu spor.
Fă din ei tu mai degrabă,
Un mijloc de ajutorare,
Doar astfel Domnul în grabă,
Îţi va creşte a lor valoare.
Şi la tot ce ai adunat,
Pentru nobile lucrări,
Vei fi binecuvîntat,
Tu de Domnul cu dublări.
Dar de ai puţini la tine,
Nu le duce dorul tău,
Să te rogi atunci mai bine,
Să nu-ţi fie şi mai greu.
Sărăcia nu-I problema,
Ca să cazi în disperare,
Căci atunci vine Mamona,
Şi te îngroapă şi mai tare.
Ca să ieşi din întristare,
Fă-ţi un calcul potrivit,
Ca prin mica administrare,
Să-ţi ajungă al tău venit.
Ai răbdare să aştepţi,
Să se adune leu cu leu,
Şi nicicînd să nu accepţi,
Ca dator să fii mereu.
Tu încredete în Domnul,
Zi de zi pentru a trăi,
Mai lăsînd şi lenea,somnul,
Astfel doar vei izbuti.
Că oricine îl va pune ,
Doar pe Domnul ca stăpîn,
Va putea să işi adune,
Mai uşor şi mai din plin.
